Calculator de colesterol

Atunci când un profil lipidic nu măsoară direct LDL, acesta trebuie estimat.

• Ecuația Friedewald (1972) este valoarea implicită istorică: LDL = Colesterol total − HDL − (Trigliceride / 5) în mg/dL, sau − Trigliceride/2.2 în mmol/L. Ea presupune un raport fix VLDL-trigliceride de 1:5, valabil atunci când trigliceridele sunt sub aproximativ 400 mg/dL (4.5 mmol/L). Peste acest prag, ipoteza nu mai este valabilă, ecuația subestimează LDL și este necesară o altă metodă.
• Ecuația Martin–Hopkins (Johns Hopkins, 2013) folosește un factor ajustabil în loc de o împărțire fixă la /5 — divisorul variază în funcție de nivelul trigliceridelor și al non-HDL, fiind consultat dintr-un tabel cu 180 de celule. Aceasta îmbunătățește acuratețea, în special la valori TG de 200–400 mg/dL și la valori scăzute ale LDL (sub 70 mg/dL), unde Friedewald supraestimează sau subestimează sistematic.
• Ecuația Sampson (NIH, 2020) este o formulă multivariată validată prin ultracentrifugare și este folosită din ce în ce mai mult de laboratoarele din SUA ca opțiune implicită.

Pentru marea majoritate a pacienților cu TG sub 200 mg/dL, toate cele trei metode oferă rezultate similare — în marja a 5 mg/dL.

Acest calculator utilizează formula Friedewald; dacă trigliceridele tale sunt peste 400 mg/dL, tratează rezultatul LDL ca pe o valoare aproximativă și folosește valoarea măsurată direct sau non-HDL ca metrică principală.

Panelul III de Tratament pentru Adulți al NCEP (ATP III, 2001, actualizat în 2004) este cadrul de referință de lungă durată din SUA:

• Colesterolul total sub 200 mg/dL este dezirabil, 200–239 la limită, 240+ ridicat.
• LDL: sub 100 optim, 100–129 aproape optim, 130–159 la limită ridicat, 160–189 ridicat, 190+ foarte ridicat.
• HDL: sub 40 mg/dL reprezintă un factor de risc, 40–59 mediu, 60+ protector.
• Trigliceridele: sub 150 normale, 150–199 la limită, 200–499 ridicate, 500+ foarte ridicate.

Ghidul de colesterol ACC/AHA din 2018 a mutat accentul de la ținte rigide pentru LDL la o abordare bazată pe riscuri, folosind Ecuațiile Cohortei Reunite (Pooled Cohort Equations) pentru a estima riscul de ASCVD la 10 ani, cu praguri care declanșează terapia cu statine.

NHS din Marea Britanie, Heart UK și ghidul NICE CG181 din 2014 folosesc praguri absolute foarte similare în mmol/L: total sub 5, LDL sub 3, HDL peste 1,0 (bărbați) / 1,2 (femei), trigliceride sub 1,7. Heart & Stroke Canada și Heart Foundation Australia publică praguri aliniate cu abordarea ACC/AHA.

Categoriile afișate de acest calculator urmează convențiile ATP III în mg/dL; valorile echivalente în mmol/L sunt menționate pe parcursul acestui articol, astfel încât să puteți interpreta un buletin de analize din Marea Britanie, UE, Australia sau Noua Zeelandă.

Colesterol total non-HDL = Colesterol total − HDL. Acesta surprinde fiecare particulă aterogenă într-un singur număr: LDL plus VLDL, IDL, remanente de chilomicroni și Lp(a). Spre deosebire de LDL-ul Friedewald, acesta este calculat din valori măsurate direct (total și HDL) și nu depinde de o presupunere legată de trigliceride — prin urmare, rămâne precis la orice nivel al trigliceridelor.

• Ghidul NICE CG181 din 2014 (Marea Britanie) a făcut din non-HDL principalul obiectiv lipidic.
• Ghidul de colesterol ACC/AHA din 2018 menționează non-HDL ca obiectiv egal ca importanță cu LDL.
• Heart UK recomandă non-HDL pacienților cu dislipidemie mixtă sau diabet.

Țintele se situează de obicei cu 30 mg/dL (0,8 mmol/L) deasupra țintei pentru LDL — astfel, un obiectiv LDL de <100 corespunde unui non-HDL de <130; un obiectiv LDL de <70 corespunde unui non-HDL de <100.

Dacă aveți diabet de tip 2, sindrom metabolic sau trigliceride de peste 200 mg/dL, solicitați medicului dumneavoastră să utilizeze non-HDL ca principal metric.

Raportul dintre colesterolul total și HDL exprimă riscul cardiovascular printr-un singur număr: sub 3,5 este dezirabil, 3,5–5,0 este acceptabil, peste 5,0 semnalează un risc crescut. Raportul LDL/HDL este mai specific — sub 2,5 dezirabil, sub 3,5 acceptabil, peste 5 risc ridicat.

Ambele au rol informativ alături de valorile absolute, nu le înlocuiesc. Un raport favorabil cu un LDL ridicat înseamnă în continuare că aveți multe particule aterogene în circulație, doar că sunt echilibrate de o cantitate mare de HDL. Buletinele de analize ale NHS din Marea Britanie afișează adesea raportul total/HDL lângă valorile absolute; Heart Foundation Australia îl folosește în Calculatorul de Risc pentru Boli Cardiovasculare.

Două mențiuni de precauție:

• (1) raportul este sensibil la modificările HDL care ar putea să nu reflecte corect riscul cardiovascular — de exemplu, alcoolul crește HDL, dar nu este protector;
• (2) un HDL foarte ridicat (>100 mg/dL) îmbunătățește în mod artificial raportul fără a conferi o protecție suplimentară.

Folosiți raportul împreună cu valorile absolute pentru LDL și non-HDL, nu ca pe un rezultat unic.

Ecuația lui Friedewald presupune că VLDL contribuie cu trigliceride/5 la valoarea colesterolului. Această presupunere este valabilă pentru pacienții tipici, dar eșuează în trei situații:

• În primul rând, atunci când trigliceridele depășesc 400 mg/dL (4,5 mmol/L), particulele VLDL devin bogate în trigliceride și sărace în colesterol — Friedewald subestimează atunci valoarea LDL.
• În al doilea rând, în caz de chilomicronemie (TG > 1000 mg/dL, adesea de origine genetică sau legată de pancreatită), formula Friedewald își pierde relevanța.
• În al treilea rând, la valori foarte scăzute ale LDL (<70 mg/dL) obținute prin terapie cu statine de intensitate mare sau inhibitori PCSK9, formula Friedewald subestimează în mod sistematic LDL cu 5–10 mg/dL — aspect relevant clinic atunci când se ajustează tratamentul.

În toate cele trei cazuri, preferați (a) LDL măsurat direct, (b) estimările Martin–Hopkins sau Sampson sau (c) colesterolul non-HDL ca principal metric.

Laboratorul dumneavoastră poate efectua determinarea directă a LDL la cerere; multe laboratoare din Marea Britanie și Canada utilizează în mod implicit LDL direct atunci când trigliceridele depășesc 200 mg/dL.

Apolipoproteina B (ApoB) este proteina structurală prezentă pe fiecare particulă aterogenă — LDL, VLDL, IDL și Lp(a). Fiecare particulă transportă exact o moleculă de ApoB, astfel încât o numărătoare a ApoB vă indică numărul de particule aterogene, indiferent de cantitatea de colesterol pe care o transportă fiecare. Doi pacienți cu un LDL identic de 130 pot avea valori ale ApoB care diferă cu 30% în funcție de dimensiunea și numărul particulelor; pacientul cu mai multe particule prezintă un risc cardiovascular mai ridicat.

Ghidul privind dislipidemias of Canadian Cardiovascular Society din 2021 recomandă ApoB ca țintă principală alături de non-HDL. Ghidul ESC/EAS din 2019 (utilizat în Marea Britanie și UE) folosește direct țintele pentru ApoB:

• <80 mg/dL pentru risc moderat,
• <65 pentru risc ridicat,
• <55 pentru risc foarte ridicat.

Lipoproteina(a), sau Lp(a), este o particulă determinată genetic care favorizează atât ateroscleroza, cât și coagularea. Nivelurile sunt de 80–90% genetice și rămân în mare parte neschimbate de dietă, exerciții fizice sau statine. Heart UK, European Atherosclerosis Society și ACC/AHA în 2018 recomandă o măsurare unică a Lp(a) la adulți — în special în cazul antecedentelor personale sau familiale de boli cardiace premature. O valoare a Lp(a) de peste 50 mg/dL (~125 nmol/L) crește semnificativ riscul de ASCVD, chiar și atunci când LDL este bine controlat.

Majoritatea laboratoarelor din Marea Britanie, Canada și Australia oferă testarea ApoB și Lp(a) la cerere.

Dieta, exercițiile fizice și scăderea în greutate pot reduce LDL cu 20–30% la pacienții motivați — un rezultat comparabil cu cel al unei statine de intensitate mică.

• Dieta mediteraneană (ulei de măsline, nuci, pește, legume, cereale integrale, consum redus de carne roșie) scade LDL cu 5–15% în studiile randomizate.
• Fibrele solubile (ovăz, fasole, tărâțe de psyllium, orz) în cantitate de 5–10 g/zi reduc LDL cu alți 5–10%.
• Sterolii și stanolii vegetali (2 g/zi în produse îmbogățite sau suplimente) reduc LDL cu aproximativ 10% prin competiție pentru absorbția intestinală.
• Dieta Portfolio — care combină dieta mediteraneană, fibrele solubile, sterolii vegetali, proteina din soia și migdalele — a scăzut LDL cu aproximativ 30% în studii, echivalentul unei statine.
• Exercițiile aerobice (150 de minute/săptămână de intensitate moderată sau 75 de minute viguroase, conform ACC/AHA, NHS, Heart Foundation Australia și Health Canada) cresc HDL cu 3–6 mg/dL și scad trigliceridele cu 10–20%.
• Scăderea în greutate cu 4,5 kg (10 lb) reduce LDL cu aproximativ 5 mg/dL în medie.
• Renunțarea la fumat crește HDL în câteva săptămâni și reduce modificarea oxidativă a LDL — fiind una dintre intervențiile nefarmacologice cu cel mai mare impact.

Niciuna dintre acestea nu înlocuiește medicația pentru pacienții cu risc înalt, cu LDL foarte ridicat sau cu boli cardiovasculare stabilite, dar reprezintă prima linie pentru LDL la limită și un adjuvant important în orice etapă.

Medicația este adăugată la stilul de viață atunci când riscul de ASCVD la 10 ani este ridicat, când LDL rămâne semnificativ peste țintă în ciuda dietei și a exercițiilor fizice, sau când există boli cardiovasculare stabilite, diabet cu factori de risc ori hipercolesterolemie familială.

• Statinele (atorvastatină, rosuvastatină, simvastatină) reprezintă prima linie de tratament și scad LDL cu 30–50% la doze moderate, și cu peste 50% la intensitate mare. De asemenea, ele reduc numărul de particule LDL, stabilizează placa de aterom și au efecte antiinflamatorii. Efectele secundare (dureri musculare, creștere modestă a riscului de diabet) sunt bine caracterizate; intoleranța este mai puțin comună în studiile controlate cu placebo decât în practica clinică (efectul „nocebo”).
• Ezetimibul (Zetia / Ezetrol) blochează absorbția intestinală a colesterolului și adaugă o reducere suplimentară de 15–25% a LDL; este adesea asociat statinelor sau utilizat singur pentru pacienții cu intoleranță la statine.
• Inhibitorii PCSK9 (evolocumab, alirocumab, inclisiran) sunt produse biologice injectabile care scad LDL cu 50–60% pe lângă o statină — folosiți atunci când țintele pentru LDL nu sunt atinse, în hipercolesterolemia familială sau pentru pacienții cu risc foarte înalt.
• Acidul bempedoic este o opțiune orală pentru intoleranța la statine.
• Sechestranții de acizi biliari și fibrații au roluri de nișă.

Deciziile privind medicația, doza și momentul administrării aparțin medicului dumneavoastră — acest calculator și articol au un rol educațional, nu reprezintă sfaturi medicale personale.

Ghidurile moderne leagă țintele pentru LDL de riscul cardiovascular, nu de o valoare unică valabilă pentru toată lumea.

• Prevenție primară cu risc scăzut: fără o țintă specifică pentru LDL — accentul se pune pe stilul de viață și reevaluare la fiecare 4–6 ani.
• Prevenție primară cu risc moderat (ASCVD la 10 ani între 5–7.5%): un LDL sub 130 mg/dL (3,4 mmol/L) este rezonabil.
• Prevenție primară cu risc crescut (≥7,5–20%): LDL sub 100 mg/dL (2,6 mmol/L), cu luarea în considerare a unei statine de intensitate moderată conform ACC/AHA 2018.
• Risc ridicat (diabet, ASCVD ≥20%, boală renală cronică): LDL sub 70 mg/dL (1,8 mmol/L), se recomandă statină de intensitate mare.
• Risc foarte ridicat (ASCVD stabilită, evenimente recurente): LDL sub 55 mg/dL (1,4 mmol/L) conform ESC/EAS 2019, adesea cu un inhibitor PCSK9 adăugat la doza maximă tolerată de statină plus ezetimib.
• Hipercolesterolemie familială: LDL sub 100 mg/dL (2,6 mmol/L) pentru prevenție primară, sub 70 mg/dL în cazul bolii stabilite.

Ghidul NICE CG181 din Marea Britanie recomandă o reducere cu 40% a valorii non-HDL față de momentul inițial ca prag pentru intensificarea medicației în prevenția primară, indiferent de ținta absolută.

Hipercolesterolemia familială (HF) este cea mai frecventă tulburare genetică gravă, afectând aproximativ 1 din 250 de adulți — circa 1,3 milioane de americani, 270.000 de britanici, 100.000 de canadieni și 100.000 de australieni. Marea majoritate nu sunt diagnosticați.

HF determină un nivel al LDL de peste 190 mg/dL (5 mmol/L) încă de la naștere, indiferent de dietă sau greutate, și crește dramatic riscul de infarct miocardic precoce: bărbații netratați cu HF au un risc de 50% de a suferi un eveniment coronarian până la vârsta de 50 de ani, iar femeile până la vârsta de 60 de ani.

Aveți suspiciune de HF dacă:

• valoarea LDL netratată depășește 190 mg/dL,
• prezentați xantoame tendinoase (depozite de colesterol pe tendoanele lui Ahile sau ale deștarcilor),
• arc cornean apărut înainte de vârsta de 45 de ani,
• sau rude de gradul întâi au suferit infarcte miocardice înainte de vârsta de 55 de ani (bărbații) / 65 de ani (femeile).

Scorul Dutch Lipid Clinic Network și criteriile Simon Broome sunt utilizate pentru diagnosticul clinic; testarea genetică îl confirmă. Heart UK derulează un program național de screening în cascadă pentru HF, în cadrul căruia cazurile confirmate sunt monitorizate pentru a testa rudele de gradul întâi. US FH Foundation, FH Australasia Network și CANRISK din Canada procedează în mod similar.

Tratamentul constă în administrarea pe viață a unei statine de intensitate mare, adesea asociată cu ezetimib și un inhibitor PCSK9, începută în adolescență pentru majoritatea pacienților. Cu tratament precoce, speranța de viață se apropie de cea a populației generale.

Recomandările variază ușor în funcție de țară, dar converg spre același principiu: testare la începutul adulției, apoi la fiecare 4–6 ani în caz de risc scăzut, sau mai devreme dacă riscul este crescut.

• Statele Unite — ACC/AHA: profil lipidic la vârsta de 9–11 ani și 17–21 de ani, apoi la fiecare 4–6 ani pentru adulții ≥20 de ani cu risc scăzut; anual pentru cei cu risc mai ridicat sau aflați sub tratament.
• Marea Britanie — NHS Health Check include verificarea colesterolului la fiecare 5 ani între 40 și 74 de ani; Heart UK recomandă o testare mai timpurie și mai frecventă pentru persoanele cu antecedente familiale.
• Canada — Canadian Cardiovascular Society: la fiecare 5 ani începând de la vârsta de 40 de ani (bărbați) sau 50 de ani (femei), sau mai devreme dacă există factori de risc; adulții din comunitățile First Nations și Métis începând de la 30 de ani.
• Australia — Heart Foundation Australia: Heart Health Check la fiecare 1–2 ani începând de la vârsta de 45 de ani, sau de la 30 de ani pentru aborigeni și insulari din Strâmtoarea Torres, incluzând un profil lipidic pe nemâncate și un scor de risc BVC la 5 ani.

Toate cele patru țări recomandă un screening mai devreme dacă există antecedente familiale de boli cardiace premature (sub 55 de ani la bărbați / 65 de ani la femei), hipercolesterolemie familială, diabet, boală renală cronică sau boli cardiovasculare cunoscute.

Statele Unite, Canada și majoritatea Asiei raportează colesterolul în militigrame pe decilitru (mg/dL). Marea Britanie, UE, Australia, Noua Zeelandă și mare parte din restul lumii folosesc milimoli pe litru (mmol/L).

Conversia depinde de lipida pe care doriți să o convertiți. Pentru colesterolul total, LDL și HDL: împărțiți valoarea în mg/dL la 38,67 pentru a obține mmol/L (sau înmulțiți mmol/L cu 38,67 pentru a obține mg/dL). Pentru trigliceride, factorul este diferit — împărțiți mg/dL la 88,57 — deoarece moleculele de trigliceride au o greutate moleculară diferită față de colesterol.

Referință rapidă:

• colesterol total 200 mg/dL ≈ 5,2 mmol/L;
• LDL 100 mg/dL ≈ 2,6 mmol/L;
• HDL 40 mg/dL ≈ 1,0 mmol/L;
• HDL 60 mg/dL ≈ 1,5 mmol/L;
• trigliceride 150 mg/dL ≈ 1,7 mmol/L;
• trigliceride 400 mg/dL ≈ 4,5 mmol/L.

Acest calculator acceptă valori de intrare în mg/dL; dacă buletinul de analize raportează în mmol/L, înmulțiți cu 38,67 (sau cu 88,57 pentru trigliceride) înainte de a introduce valorile.

Conversiile sunt menționate în tot acest articol pentru ca un cititor din Marea Britanie sau Australia să poată interpreta etichetele categoriilor în stil american.