Calculator de Acoperire Valutară

Acoperirea riscului valutar utilizează instrumente financiare — cel mai adesea contracte forward — pentru a bloca astăzi un curs de schimb pentru o tranzacție care va avea loc în viitor. Fixând cursul, eliminați incertitudinea cu privire la cât vă va costa (sau vă va aduce) valuta în moneda dumneavoastră națională.

Raportul de acoperire vă permite să decideți cât din expunere să blocați: 100% elimină tot riscul valutar pentru acea expunere, dar elimină și orice potențial de câștig dacă ratele evoluează favorabil. Raporturile mai scăzute vă mențin în joc.

Rata forward nu este o prognoză — ea este derivată matematic din rata spot și diferențialul ratei dobânzii dintre cele două valute (paritatea acoperită a ratei dobânzii).

Când valuta străină are rate ale dobânzii mai mici decât moneda națională, rata forward este mai mare decât cea spot (primă forward). Când sunt mai mari, mai mică (discount forward).

Costul acoperirii în acest calculator este diferența în dolari dintre spot și forward aplicată sumei acoperite — este costul explicit al certitudinii.

Costul de acoperire reprezintă diferența dintre rata forward (blocată) și rata spot, aplicată expunerii și scalată prin raportul de acoperire.

Dacă acoperiți o plată de 1.000.000 EUR la un forward de 1,09 față de un spot de 1,10, blocați 1.090.000 $ și eliminați riscul ca rata să se modifice.

Rezultatul comparativ cu menținerea stării neacoperite depinde de valoarea la care se situează efectiv cursul spot. Acest calculator compară rezultatul acoperit cu scenariul spot viitor pe care îl introduceți.

Afacerile cu venituri, costuri sau active în valută se confruntă cu riscul ca mișcările cursurilor de schimb să erodeze marjele sau să distorsioneze rezultatele. Acoperirea convertește fluxurile de numerar viitoare incerte în sume cunoscute, protejând bugetele și prognozele de profit.

Conform datelor BIS, corporațiile și instituțiile tranzacționează mii de miliarde în derivate valutare în mare parte pentru acoperirea riscurilor. Scopul nu este de a obține profit din mișcările valutare, ci de a le elimina ca sursă de volatilitate din afacerea de bază.

Mai multe instrumente acoperă riscul valutar:

• Contractele forward blochează un curs și o dată personalizate în afara bursei
• Contractele futures pe valută fac același lucru în contracte standardizate, tranzacționate la bursă (prin platforme precum CME Group)
• Opțiunile oferă dreptul, dar nu și obligația de a schimba la un curs stabilit, păstrând potențialul de creștere în schimbul unei prime
• Swap-urile valutare schimbă principalul și dobânda între valute pentru orizonturi mai lungi

Alegerea depinde de flexibilitate, cost și de dorința de a păstra potențialul de câștig în caz de evoluții favorabile.

Raportul de acoperire este ponderea dintr-o expunere care este acoperită, de la 0% (neacoperit) la 100% (complet acoperit). Multe firme se acoperă parțial — adesea 50-80% — pentru a echilibra protecția cu costul și șansa unor evoluții favorabile.

Raportul optim depinde de toleranța la risc, încrederea în prognoză și importanța expunerii. Acest calculator vă permite să setați raportul de acoperire pentru a vedea rezultatul mixt între porțiunea acoperită și cea neacoperită.

Hedging-ul cu contracte forward nu este gratuit: cursul forward diferă de cel spot în funcție de diferențialul ratelor dobânzilor, așa că este posibil să fixați un curs mai slab decât cel spot (un cost de hedging) sau mai bun (un câștig din hedging).

Atunci când moneda dumneavoastră are rate ale dobânzii mai mari, contractele forward vă costă de obicei puncte; când sunt mai mici, vă aduc un câștig.

Acest carry este costul economic real al unui hedging forward, separat de orice comision bancar, și este cunoscut de la început.

Riscul valutar se prezintă sub trei forme:

• Expunerea tranzacțională este riscul asociat unui flux de numerar angajat specific (o factură scadentă în euro)
• Expunerea de conversie apare atunci când situațiile financiare ale filialelor străine sunt convertite în moneda de raportare
• Expunerea economică este efectul mai larg al cursurilor de schimb asupra competitivității și a fluxurilor de numerar viitoare

Contractele forward și opțiunile acoperă expunerea tranzacțională în cel mai direct mod; expunerile de conversie și cele economice necesită un hedging natural sau structural.

Hedging-ul natural reduce riscul valutar prin însăși activitatea afacerii – corelarea veniturilor în valută cu costurile în valută, împrumutul în moneda activelor dumneavoastră sau facturarea în moneda națională. Hedging-ul financiar utilizează instrumente derivate (forward, opțiuni) pentru a compensa riscul rezidual.

Instrumentele de hedging natural costă puțin și sunt durabile, așa că firmele tind să le maximizeze în primul rând și abia apoi să folosească instrumente financiare doar pentru expunerea rămasă. Această abordare pe niveluri reduce atât riscul, cât și costul de hedging.

Contabilitatea de hedging (conform IFRS 9 sau US GAAP ASC 815) le permite companiilor să coreleze momentul recunoașterii câștigurilor și pierderilor dintr-un hedging cu elementul pe care îl protejează, reducând volatilitatea rezultatului raportat. Calificarea necesită documentarea relației de hedging și demonstrarea eficacității.

Fără contabilitatea de hedging, câștigurile și pierderile din instrumente derivate se reflectă imediat în contul de profit și pierdere, chiar dacă elementul acoperit nu a fost încă decontat, ceea ce poate face ca rezultatele să pară oscilante în ciuda unei strategii de hedging economice solide.

Greșelile frecvente includ:

• Supraneutralizarea prin hedging a expunerilor prognozate care s-ar putea să nu se materializeze
• Neconcordanța dintre scadențele hedging-ului și datele fluxurilor de numerar
• Tratarea hedging-ului ca pe o speculație în căutare de câștiguri
• Ignorarea costului de carry al contractelor forward
• Omiterea hedging-ului natural înainte de a cumpăra instrumente derivate

De asemenea, firmele uită de documentarea contabilității de hedging, creând volatilitate la nivelul veniturilor.

Faceți hedging pentru expuneri reale și angajate; corelați datele; aplicați mai întâi hedging-ul natural; și tratați hedging-ul ca pe o metodă de eliminare a riscului, nu ca pe un centru de profit.