Factorii anvelopei clădirii modifică dramatic sarcina HVAC, deoarece determină viteza cu care căldura traversează pereții, ferestrele și acoperișul.
Fluxul de căldură printr-o suprafață urmează ecuația Q = U x A x delta-T, unde U este conductanța (inversul valorii R), A este aria, iar delta-T este diferența de temperatură interior-exterior. Dublarea valorii R a izolației reduce la jumătate pierderea prin conducție prin acea suprafață.
Ferestrele reprezintă cel mai slab punct: sticla simplă are o valoare R apropiată de 1, în timp ce un perete bine izolat depășește R-13. Geamurile orientate spre sud și vest admit, de asemenea, câștig de căldură solară, crescând sarcina de răcire cu 10-30%.
Clima stabilește delta-T, astfel încât zonele reci precum Minnesota necesită o capacitate de încălzire mult mai mare decât zona de coastă blândă din California.